I. IDEI PRINCIPALE
1. Etapele intrării în întrupare pentru evoluanții cu sisteme corporale care au și corpuri spirituale:
a. Crearea corpurilor spirituale și a canalului energetic protector al acestora de către coordonatorul de evoluții; corpurile spirituale sunt create deasupra corporalității întregi a mamei, în momentul nașterii ei fizice, mamă care va asigura continuarea întrupării urmașului ei prin activitate sexuală pentru realizarea corpurilor lui planetare;
b. Cuplarea radiației monadei cu o rază de înger neîntrupat, pentru a se asigura păstrarea unei vibrații constante în întrupare pentru monada fără experiență multă;
c. Crearea corporalității planetare a urmașului de către cuplul parental, prin activitate sexuală; coordonatorul de evoluții asigură crearea canalului energetic protector al corpurilor planetare; au loc: nașterea urmașului, creșterea și realizarea sarcinilor lui fizice; la finalizarea sarcinilor fizice, are loc ieșirea parțială din întrupare.
2. Etapele ieșirii din întruparea cu sarcini fizice (parțială):
a. Decuplarea de către coordonatorul de evoluție a părții din canalul energetic protector de destin corespunzătoare corpului fizic + corpului dublu eteric;
b. În scurt timp are loc decesul fizic: decuplarea totală a corpului astral de corpul dublu eteric și restrângerea radiației monadei până la corpul astral care devine corp de manifestare curentă; monada continuă întruparea sub formă de entitate astrală.
3. Etapele ieșirii totale din întrupare:
a. Decuplarea de către coordonatorul de evoluție a:
– canalului energetic protector al corporalității;
– a razei de înger de radiația totală a monadei;
b. Dematerializarea corpurilor spirituale;
c. Retragerea automată a radiației monadei din Universul Fizic;
d. Dematerializarea automată a corpurilor planetare, sub presiunea circulației fluxurilor energo-materiale din mediul cosmic.
4. Decesul fizic al lui Madrit a avut loc la finalizarea sarcinilor ei fizice, în același timp cu decesul partenerului săi de viață, în modul natural specific momentului, ca urmare a activităților coordonatorului de evoluție.
5. Copilul lor, ajuns la maturitate, a continuat activitățile învățate de la părinții săi.
6. Sarcinile astrale ale lui Madrit au constat în ajutor oferit grupurilor de saurieni necreatori care ieșiseră din întrupările lor și urmăreau activitățile înaintașilor creatori ai poporului lor.
7. Viața de acest fel a unui ajutător planetar a avut o deosebită importanță pentru toți cei ajutați – saurieni și mamifere, dar în plus:
a. Oferă ajutor (neconștientizat) tuturor viețuitoarelor planetei și planetei însăși;
b. Colaborează cu entitățile astrale, entitățile eterice și alte feluri de entități la începutul și la sfârșitul întrupării;
c. Importanța pentru evoluțiile proprii:
– întărirea puterii energetice a monadei, datorită eforturilor de a se adapta în mijlocul unor creatori începători;
– întrucât evoluțiile secundare sunt în general individuale, sprijinirea reciprocă a secundarilor în cuplu familial și cu alte cupluri de secundari, întărește conlucrarea lor atunci când întrupările lor o cer.
II. DETALII, DISCUȚII
Întruparea oricărei viețuitoare este un proces complex, indiferent dacă este vorba despre o monadă în evoluții începătoare sau avansate. Monadele care au radiația dezvoltată și pot susține și corpuri planetare, și corpuri spirituale, au o întrupare cu grad superior de complexitate și e bine să dezvoltăm puțin acest subiect acum, ca să lăsăm spațiu în studiile viitoare pentru alte explicații extinse. Pentru că am ajuns cu povestirea noastră la ieșirea din întruparea fizică a lui Madrit, să începem prin a spune că orice ieșire din întruparea cu corp fizic de manifestare curentă are loc în două etape – invers față de intrarea în întrupare, proces care are loc, pe scurt, astfel:
1. Intrarea la întrupare are loc, pentru întrupații avansați în evoluție care pot susține cu radiația lor corpuri spirituale cu vibrație foarte înaltă, în momentul în care se naște mama următorului întrupat, urmașul mamei: în momentul nașterii ei coordonatorul evoluțiilor lor creează corpurile spirituale ale urmașului deasupra corporalității mamei, celei ce va deveni mamă la maturitatea ei. În momentul în care corpurile spirituale sunt create, coordonatorul evoluției cuplează radiația monadei cu o rază de înger neîntrupat (adică: care evoluează în alt univers – Universul Spiritual Secundar, fără întrupare) și toată această radiație împletită o cuplează cu corpurile spirituale protejate la un loc cu un canal energetic protector al corpurilor, pe care tot coordonatorul în creează, completând astfel creația sa. Practic în acel moment are loc întruparea, prima fază a întrupării, care se va completa cu a doua fază la conceperea urmașului prin activitate sexuală, la maturitatea mamei: prin care se autoconstituie prin moștenire sistemul de corpuri planetare, și ele protejate cu un canal energetic protector creat de coordonatorul evoluțiilor, în momentul formării oului corporal al urmașului. După naștere și o creștere minim-necesară a corporalității (la oameni la cca. 6 -8 ani), cele două canale se reunesc și se formează sistemul corporal total de întrupare cu corp fizic de manifestare. Viața fizică se derulează până la finalizare sarcinilor stabilite prin destin (planificare), iar la momentul finalizării sarcinilor fizice coordonatorul de evoluție decuplează raza de înger de radiația corespunzătoare corpului fizic și corpului dublu eteric și reduce canalul energetic protector până la nivelul corpului astral. Întrupatul mai poate trăi o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp (de ordinul zilelor oricum) după care corpul astral se desprinde total de corpul dublu eteric, survenind decesul fizic. Monada rămâne în întrupare mai departe cu corp astral de manifestare curentă, urmând programul sarcinilor astrale ale întrupării sale.
2. Când se finalizează și sarcinile astrale, coordonatorul de evoluție decuplează raza de înger de tot restul radiației monadei întrupate, dematerializează corpurile spirituale și canalul energetic protector de destin: în acel moment monada se retrage complet din întruparea sa, din Universul Fizic, iar în continuare forțele și atenția sa se vor concentra în alt univers material (Universul Astral sau Universul cauzal, în funcție de evoluția sa și de sarcinile evoluției sale).
Speciile cu spirite mai puțin avansate în evoluții (mamiferele necreatoare în cazul viețuitoarelor pământene) sunt ajutate de o rază de înger (sau de un set extrem de subțire de raze din radiația sa totală) într-un grup restrâns – nu pe un singur întrupat ca în cazul mamiferelor creatoare, pentru că și sarcinile lor sunt mai dificile (ca în cazul oamenilor pe Pământ), astfel încât și intrarea, și ieșirea din întrupări cu corp fizic au loc în perioade foarte de timp foarte apropiate – după eforturile individuale ale fiecărui întrupat în parte.
Acestea au fost și fazele ieșirii din întrupare a saurienilor.
Decesul lui Madrit nu s-a petrecut nici la o bătrânețe avansată, nici ca urmare a vreunei agresiuni din interior sau exterior: în momentul în care Madrit și partenerul ei și-au îndeplinit sarcinile în primul rând prin învățăturile pe care le-au lăsat puiului lor ajuns la maturitate și el, precum și celelalte sarcini în mica societate. La hotărârea acestui moment s-a avut de asemenea în vedere faptul că era necesară pregătirea celor doi ajutători planetari pentru primele întrupări în specia umană, s-au considerat încheiate destinele lor, iar coordonatorii evoluțiilor lor a întrerupt legătura cu raza de înger care susținea un grup întreg de membrii ai așezării. Ca urmare, pe timpul unei nopți în care cei doi se aflau în apă, așa cum obișnuiau cu toții periodic, cei doi au decedat, iar apele au purtat mai departe trupurile lor. Puiul lor le-a sesizat dispariția, dar viața în așezare l-a absorbit imediat cu totul și astfel și-a văzut de treburile sale. Dar el era parte a grupului de înaintași saurieni și este de reliefat faptul că învățase de la părinții săi ceea ce era mai important din sarcinile lor de destin, lucrul pentru care ei veniseră și trăiseră în mica așezare: avea să poarte obiceiul fluieratului în prezența mamiferelor și avea să poarte această învățătură mai departe, când va avea un pui, la rândul lui. Astfel se înrădăcina învățătura, trecând de la ajutători la ajutații lor.
Suarienii înaintași au trăit în asemenea așezări până dincolo de următoarea epocă a apelor, timp în care, în poporul lor, se petreceau alte evenimente. Au ieșit treptat din întrupări saurienii tereștri și acvatici, dar au rămas saurienii zburători, pe care oamenii îi vor întâlni în prima perioadă a ființării speciei umane. Zburătorii au rezistat cu multă greutate în ultima lor perioadă de trai, în vibrațiile planetare care erau din ce în ce mai joase, mai greu de îndurat pentru ei. Dar au rezistat totuși până la jumătatea următoarei epoci a apelor (cum spuneam: epocă ce a devenit mai târziu ceea ce azi numim glaciațiune), după care au ieșit și ei total din întrupări.
Cei care s-au retras treptat din întrupări nu au plecat imediat de pe Pământ către următoarea planetă de evoluție pentru spiritele sauriene. Pe de o parte și-au așteptat semenii zburători să iasă și ei treptat din întrupări, pe de altă parte cu toții au urmărit în continuare, în starea lor de entități astrale, în câmpurile Pământului, trăirile și activitățile înaintașilor poporului lor, aflați în întrupările lor speciale, de creatori începători. Așa erau de fapt cu toții în evoluțiile lor progresive, chiar dacă pe Pământ nu au exercitat aceste capacități dar s-au pregătit în felul lor, prin înaintași, pentru reluarea activităților lor creative, ca pregătire pentru următorul lor pas evolutiv.
Nici când au ieșit din întrupări, saurienii zburători nu au plecat, ci acei saurieni care au ieșit anterior lor i-au ajutat pe zburători (ultimii ieșiți) să se orienteze în urmărirea fraților lor înaintași creatori. Abia după aceea și înaintașii au ieșit din întrupările lor și au plecat cu toții – ca entități spirituale călătoare, așa cum știm acum – spre planeta lor următoare de evoluție.
Dar să reținem că ieșirea din întrupări pentru înaintași s-a derulat la fel ca și cea a restului poporului lor, doar că ei au avut pui vii la naștere, hrăniți apoi cu lapte matern, însă la un moment necesar unii nu au mai putut să procreeze, alții nu au mai putut nici măcar să ajungă la maturitate pentru a procrea la rândul lor.
Madrit a mai rămas o vreme ca entitate astrală pentru a ajuta grupurile de saurieni necreatori care ieșiseră din întrupări și finalizaseră ciclul lor de întrupări fizice, iar în continuare erau atenți la înaintașii poporului lor, la toate trăirile lor, manifestările lor, pentru revenirea tuturor la viața creativă, la manifestările avansate pentru ei. Doar făcuseră o scurtă pauză de creație pentru a-și modela, încetini viteza de manifestare: prin corporalitate masivă și lipsită de complexitatea unor destine de creatori. Să reținem și faptul că înaintașii trăiseră anterior acestei perioade tot ca necreatori, dar terminaseră mai repede sarcinile lor obișnuite în mijlocul fraților lor.
Totul se petrecea permanent sub atenta îndrumare a ajutătorilor planetari și ajutătorilor secundari ai poporului lor, care trăiseră în mijlocul lor, precum și a entităților astrale ajutătoare – tot secundarii obișnuiți ai poporului lor spiritual.
Viața lui Madrit a fost singura întrupare în altă specie decât cea umană și am detaliat motivele pentru care a fost necesară și pentru biosistemul pământean, așa cum urma să se formeze în viitor, planeta necesitând formatări energetice și vibraționale în viitorul evoluțiilor pământene, dar și pentru ea personal. Ca orice ajutător planetar, un secundar se confruntă cu asemenea necesități în mod frecvent, pe planete care nu au creatori avansați, ci cel mult începători, așa cum erau saurienii. Este necesar să se consolideze permanent asemenea forme de manifestare, măcar o dată pe ciclul de întrupări, mai ales pe planete care vor trece prin vibrații relativ joase, ele însele fiind plasate în galaxiile din zona cu vibrațiile cele mai joase din acest univers – univers care are vibrațiile cele mai joase dintre universurile materiale. Sunt întrupări care au multe rosturi nu numai pentru evoluții în general, ca ajutători pentru orice planetă și pentru orice fel de biosistem, indiferent dacă se vor crea sau nu corporalități pentru creatori avansați. Pentru ajutătorii planetari în orice etape de evoluții, sunt mai multe motive pentru astfel de întrupări, indiferent că există biosistem cu corporalități avansate sau nu, dacă sunt numai de natură vegetală sau animală măruntă. Ajutătorii planetari se întrupează în formele necesare planetei și oricărui fel de biosistem, în forme corporale care de cele mai multe ori nu aparțin biosistemului mărunt, special create însă de entitățile transcedentale, pentru asemenea situații. Cu corp fizic sau cu corp astral de manifestare, entități sau întrupați biologici, ajutătorii vor lucra în primul rând pentru biosistemul ei, în al doilea rând pentru planeta ca atare, în funcție de necesități. Ca entități astrale – dacă planeta este astrală sau are numai biosistem astral pe o planetă fizică – ei se vor dovedi de un real folos și pentru entitățile astrale ale biosistemului, și pentru entitățile eterice care vor participa la evoluțiile întregului biosistem, așa cum este el – fizic sau astral. Oriunde se vor întrupa, ei au un volum extins de experiență, de aceea treptat pe de o parte experiența lor va crește, pe de altă parte nu numai experiența lor în acele condiții planetare va crește, ci și experiența pe care o au colaborând cu alte entități: entități eterice, astrale, spirituale – cele care vin pe planetă sau sunt în trecere pe lângă planetă, entități dimensionale și entități interdimensionale cu care conlucrează permanent.
Iată de ce este deosebit de important faptul că au loc asemenea întrupări și mai ales că ele au loc, atunci când se poate, pe planete care se pregătesc să primească grupuri de spirite în evoluții regresive, planete de acest fel fiind ele însele atipice ca și prezența multor grupuri, blocuri de grupuri spirituale pe o singură planetă. Madrit, fratele său spiritual și alți ajutători planetari asemenea lor, au activat și ca întrupați biologici în asemenea condiții, și în continuarea trăirilor lor ca entități astrale, dezvoltând astfel multe sarcini deopotrivă astrale și fizice.
Practic, ajutător planetar, Călătorul cum l-am numit în mod generic, nu se va mai întrupa, așa cum am mai spus, în altă specie decât cea umană – nici măcar în subspeciile speciei umane, chiar dacă experiența pe care o avea era multă și profundă. Dar în calitate de entitate astrală, în viitorul său în timp foarte îndelungat, va activa intens pentru susținerea celorlalte specii și subspecii pământene, va lua forma lor pentru a-i ajuta în mod temporar – dar nu va mai fi întrupat biologic în specia sau subspeciile pe care le va ajuta temporar. De multe ori cercetătorii astrali de azi pot percepe asemenea entități și pot crede că o rudă, un prieten, a fost întrupat într-o specie pe care el o consideră inferioară – ceea ce nu este adevărat și, cu răbdare, se poate observa că într-un moment următor entitatea cercetată revine la o altă formă și atunci abia înțelege despre ce este vorba. Dar este nevoie de foarte multă răbdare, întrucât suntem obișnuiți din viața fizică cu alte forme de structuri corporale, cu alte mecanisme existențiale, evenimente speciale – cum ar fi punerea pe prim plan a unor spirite întrupate despre a căror evoluție practic nu știm acum prea multe.
În loc de final, ar fi bine să ne gândim la cele câștigate de Călător în urma unei astfel de întrupări:
1. În primul rând să discutăm despre întărirea puterii energetice a monadei astfel întrupată, datorită efortului de a se adapta unei asemenea vieți în mijlocul unor creatori începători, pe care o au secundarii foarte rar. Celelalte vieți vor fi relativ ușoare din punctul de vedere al unor asemenea eforturi, întrucât experiența unui ajutător planetar este foarte mare, mai ales în domeniul creației materiale – mentală și fizică deopotrivă, dar și a tuturor celorlalte sarcini de ajutător planetar. Întrupările în prima etapă planetară – etapa mentală a oamenilor – în vibrațiile foarte înalte ale planetei, oricât de lungi și de complexe au putut fi (din categoria celor mai complexe întrupări umane în evoluțiile primare și secundare), nu prezintă în general niciun fel de dificultăți pentru secundari. Se va întâlni cu o greutate relativă numai în ultimii 2000 de ani – dar și aceasta numai pentru perioade scurte din fiecare întrupare, pentru că adaptarea odată fiind realizată – restul devine rutină. Schimbările care vin, sunt necunoscute doar parțial, au același rol; eforturile de acest fel sunt necesare tuturor ajutătorilor planetari, dar mai ales la început de ciclu de întrupări, de aceea ei încep ciclul lor de întrupări cu astfel de vieți, pentru o mobilizare generală, după care totul devine normal pentru ei, oricât de complexe ar fi întrupările lor.
2. Necesitatea de a se sprijini unii pe alții – și în cuplu, și în grupări mai largi (populații în așezare), pentru că evoluanții secundari lucrează și în alte spații universice, și în acest univers, de regulă individual, despărțiți unul de altul chiar și în cazul foștilor frați de spirit din evoluțiile primare. Chiar în primele perioade, ca entitate spirituală și entitate astrală, fiecare lucrează total independent, separat de toți cei cu care a venit pe Pământ, pentru ca fiecare entitate să-și facă și cercetările proprii (asupra planetei, sistemului stelar și întregii galaxii) în funcție de capacitățile personale și sarcinile pe care le are fiecare de urmărit în acest ciclu.
Totuși de-a lungul întregului ciclu aveau nevoie să se bazeze unul pe altul foștii frați de spirit, care rămân împreună întotdeauna, în eternitate, cei mai buni parteneri în realizarea sarcinilor de destin, indiferent în ce fel vor fi întrupați (soți, colaboratori în lucrări, frați în familie sau părinți/copii). Împletirea forțelor lor este foarte importantă, chiar dacă nu mai au frății de spirit și evoluează individual – dar ajutați de entități astrale ajutătoare de destin.
Tocmai pentru că există o oarecare detașare de acest fel este necesară revenirea obișnuințelor de manifestare-împreună, de trăire-împreună și consolidarea treptată pe măsură ce are loc înaintarea în evoluțiile secundare, când cresc și complexitățile sarcinilor în întrupări. Se obișnuiesc din nou, mereu despărțiți și mereu reuniți în întrupările lor în acest univers mai ales, în vibrații foarte joase, în fond fiind vorba aici despre împletirea radiațiilor lor, forțelor lor radiante pe care se vor baza în orice fel de lucrări în evoluțiile lor prezente și viitoare. În acest fel, se întărește simțirea fraților, mai ales când este vorba despre întrupări în Universul Fizic, dar vor începe treptat și realizări de lucrări ale monadelor secundare în lucrări fără întrupări, prin manipularea seturilor și subseturilor de raze în diferite spații (universuri, spații ajutătoare pentru universuri materiale și spirituale deopotrivă); derularea unor asemenea lucrări de mare complexitate se bazează pe realizări-împreună ale fostelor perechi spirituale – așa cum s-au petrecut lucrurile și în evoluțiile primare, dar desigur pe un nivel superior de complexitate.